PRIMǍVARA – FǍRǍ NOI
Un, doi
Un doi,
Primǎvara trece
fǎrǎ noi
Rǎmȃnem goi,
Cu gândul la eroi –
Model pentru noi –
Flori cresc în jur…
E clar obscur…
Ne-ai fost furatǎ,
Din lumea toatǎ,
Tu, primǎvarǎ, fatǎ ;
Ne-ngrijorǎm
Și uitǎm
De-al nostru Domn
Pierduṭi în somn
Și netreziṭi…
Cam aiuriṭi
…………………
Când vom ieși,
Strǎini vom fi
Fǎr’ de solii,
Fǎr’de iubire,
Daṭi în neștire
Fǎrǎ gândire,
Fǎrǎ rostire…

Dar, sǎ privim
La vis divin
În flori adus
De Cel de sus ;
Magnolii roz
Și liliac
Zambile albe
Puse-în vrac
Brândușe dulci
Si frezii mov,
Sǎ fim ca Iov…
Cireșul meu
Era un « zmeu »
Dar a murit,
Neiubit…
Lalele cresc,
Blând înfloresc
Eu le privesc,
Le povestesc…
Nu vreau sǎ irosesc
Dar Dumnezeiesc
…..
Buchete mici,
De la ferești
Le tot privești
Și simṭi cum crești
Sǎ nu te irosești !
Flori albe-n dar,
Sǎ avem har
Adâncǎ curǎṭire,
Blândǎ pornire
Și mântuire !